– Duke... DUKE!<\/p>\n
Cel apelat tresări violent, aproape să cadă din scaun.<\/p>\n
– Iar dormi în post? Într-una din zilele astea o să intre altcineva pe ușa aia și o să-ți facă raport.<\/p>\n
– Cine e nebun să umble noaptea pe aici? În afară de tine, rânji el.<\/p>\n
Watcher se așeză pe scaunul eliberat.<\/p>\n
– Treaba ta. Mai bine spune-mi ce s-a mai întâmplat pe aici.<\/p>\n
– Nimic, simșii1<\/SUP><\/A> dorm.<\/p>\n – Ți-or semăna, mormăi Watcher.<\/p>\n Se lasă tăcerea. Duke aștepta ca de obicei întrebările obișnuite ale colegului său. În noaptea asta însă, Watcher părea cu mintea în altă parte.<\/p>\n – Mă duc atunci, spuse Duke.<\/p>\n Watcher flutură din mână a rămas bun și nu răspunse. Se adânci în analiza datelor din ultimi-le opt ore.<\/p>\n Simșii erau un subiect fascinant pentru el. „Ferma” la care lucrau, avea o putere de calcul enormă și fusese concepută special pentru studierea strategiilor de marketing asupra grupurilor mari de populații.<\/p>\n Statisticile de pe monitoare arătau normal, simșii se dezvoltau conform planului dictat de analiștii companiei. În momentul de față rulau 37 de simulări complete, ceea ce însemna că în memoria calculatoarelor erau 37 de lumi virtuale simulate până la cel mai mic fir de iarbă. Avuseseră loc o puzderie de războaie mici și vreo două conflagrații majore care au pârjolit întreg spațiul virtual, dar toate astea se încadrau în grafic. Conflagrațiile mondiale făceau deliciul armatei, iar guvernul plătea bani grei pentru datele astfel extrase.<\/p>\n Simularea 37 însă era una specială. Din când în când, diverse grupuri sau organizații mai mult sau mai puțin religioase își testau teoriile personale sau pe cele ale adversarilor. Datele obținute erau în general confidențiale și foarte rar cineva făcea publice rezultatele simulării, pentru că foarte rar ele corespundeau așteptărilor.<\/p>\n Watcher urmarea graficele de evoluție din 37 și se încruntă. Erau mult în urmă și mai mult decât atât, evoluția lor deviase de la planificarea dată de client. Se apucă să scotocească prin logurile2<\/SUP><\/A> calculatoarelor și ceea ce găsi îl făcu să se ia cu mâinile de cap. <\/p>\n Duke!<\/p>\n Simularea era absolut compromisă. Duke redusese viteza de simulare la 1:1 pentru a se distra. Timp de câteva ore stătuse la taclale cu simșii, făcând minuni și proiectându-și imaginea chipului în interior, ca în orice convorbire video. Întreaga lume virtuală era acum cuprinsă de un sentiment de „laissez faire” care-l caracteriza pe Duke. Și ce era mai rău, era faptul că simșii începuseră să-i închine temple și să-i construiască statui peste tot. Chipul lui Duke cu barba sa mânjită de tutun prost, era peste tot in simulare.<\/p>\n Preț de câteva minute, Watcher nu știu ce să facă. Dacă îl raporta, Duke era concediat, posibil să înfunde și pușcăria pentru pagubele pe care compania urma să i le impute. Simulările costau îngrozitor de mult iar clientul nu avea bani să suporte o reinițializare a proiectului. Pe de altă parte, Duke, oricât ar fi fost de iresponsabil, nu merita să înfunde pușcăria. \u00cei era dator pentru slujba curentă, pe care o adora. Watcher decise să-l ajute pe Duke.<\/p>\n Odată hotărârea luată, trecu fără nici o remușcare la punerea în ei practică. Cu mult timp în urmă, împreună cu Duke, dezvoltase o procedură pentru astfel de cazuri. Începu să modifice atent logurile și datele existente, schimbând practic istoria simșilor. Îi făcu leneși, violenți, corupți și blasfematori, opusul a ceea ce clientul își dorea. Când termină de aranjat datele, scrise un raport amănunțit despre starea curentă a simulării și necesitatea unei reinițializări a civilizației din 37. Deschise apoi consola care-i permitea introducerea de date direct, reduse viteza de simulare la normal și se apucă să implementeze procedura furnizată de client. După o vreme, închise consola și admiră mulțumit rezultatul. La urma urmei, clientul avea sa fie chiar bucuros să testeze una din cele mai controversate povești ale religiei sale.<\/SPAN><\/p>\n ***<\/p>\n Epoch își strânse cojoaca mițoasă pe el și se grăbi pe pantă în sus către arca care o construise. Arăta ca o copaie normală de îmbăiat dar proporțiile erau gigantice. Animalele pe care zeul cel nervos i le trimisese, încă se mai scurgeau pe pantele muntelui către arcă. Mai era doar o zi până la sorocul pe care zeul îl prevestise și deja începuse o bură măruntă. Urma să plouă pentru patruzeci de zile și patruzeci de nopți iar apoi lumea avea să dispară înghițită de ape.<\/p>\n Privind arca, Epoch își aminti una din poruncile zeului:<\/p>\n „Să nu-ți faci chip cioplit.”<\/p>\n
<\/p>\n